miercuri, 2 ianuarie 2013

Protection




Nu consum purceluși de lapte, copii de oi, sau căprioare fragede, în general nicio ființă vie care a avut părinți. Nu mi-a făcut vreodată cu ochiu' vânăt și rece nicio pulpiță la tavă sau vreun creieraș pané.  
N-am avut noroc de vreun părinte evoluat la spirit care să-mi întoarcă noblețea cărnii pe toate părțile. Ce mâncăm azi? Sigur și precis cartofi și fripturică. 

De fiecare dată când mă lovește vizual și olfactiv orgia sângeroasă de pe mesele "îmbelșugate" de Crăciun și nu numai, îmi aduc aminte cu cu câte noduri în gât pe secundă oripilam bucătăreasa în copilărie. A fost greu și pentru ea. Așa mi se părea în momentele alea, că stătea lângă mine Meat Police itself, cu două calibre de 38 mm în ochi. Coruptă și subangajată de o măcelărie căreia nu-i plăcea să vadă cifra de afaceri scăzută din cauza unor copii neascultători ca mine.

Mamele au o datorie frumoasă, nu-i vorbă, dar tot pe-atât de delicată. Acolo se găsesc resurse suficiente de iubire pentru ca orice viitor adult să nu-și dorească vreodată să-și acopere carențele, goliciunile și frustrările  dând iama în consumerismul prădător.
Mi-aș dori să văd mai multe genuri feminine care să nu-și tragă scârbite copii din fața unui pui de cățel sau pisici, care să explice cu dragoste copiilor că animalele suferă dacă dăm cu picioarele sau le tragem de coadă. În schimb dovedesc o strategie corporatistă de oțel explicând acelorași copii cât de tristă e viața fără puiuț fiert sau văcuță în ciorbiță. Știi care! alea din cărticica ta de desenat!

Imitarea inconștientă a obiceiului părintelui și dependența de excitanți violenți e lucru mare. Ochii-ncep să sticlească, dinții să scrâșnească. Segmentul de populație în chestiune e transparent, îi recomandă o agresivitate nejustificată și o depresie fidelă .
Cât de lugubre să fie în acest context desenele de pe ambalajele de bucăți de carne conservate? Găini, porci și viței care zâmbesc profesional și-și propun fără milă țesuturile și organele consumatorilor? Afacerea vieții lor.

Înțeleg foarte bine dependența de orice fel și încurajez lupta împotriva obiceiurilor proaste oricât de lipsită de șanse pare.
Când începi să obții victorii mici, te lovește un entuziasm și o pasiune spontană de salvat lumea. Oricât de mult sens ți se pare că ar avea, nu poți face munca asta neplăcută în locul nimănui. Ca ființă rațională și inteligentă, fiecare om e dator să ajungă la un grad de conștientizare ca urmare a unui proces personal și intim.

Cei care instinctiv sînt pe aproape, vor întâlni clicul declanșator. Că e un articol, o boală, un cântec sau o poză a unui copilaș călare pe un porc poaspăt înjunghiat, what's the difference lassie.  

Pentru Anul Șarpelui care stă să vină, urez omenirii multă înțelegere și o intronspecție interioară pe măsură.  Poate cei mai mulți vor renunța cu înțelepciune să fie complici direcți sau indirecți la o industrie inutilă, plină de cruzime și suferință.  

Peace! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu