miercuri, 19 decembrie 2012

Prăjitoarele n-au nicio putere ziua



Bună seara. Ce mai faceți și ce mai citesc copiii dumneavoastră la trei ani?
Pe bază de mutări și demenajări intense, s-au arătat într-o zi din niște cutii, direct în fața Amirei, Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain. Domnul ăla genial care seamănă cu Einstein. Când am făcut bagajele pentru Franța am zis filozofilor cu barbă: ia poftiți de vă uitați cum îl invit eu primu’ în geamantan pe săgetătoru' ăsta mustăcios!

Am răsfoit în ultimul timp cărți pentru copii din zilele noastre. Povești slăbuțe, chiar spre enervante. Sigur că m-am gândit că nu mie trebuie să mi se pară nemaipomenite, ci Amirei, da parcă să-i tot citesc despre Le Petit Lapin Blanc care-și pregătește ghiozdanul pentru a doua zi, care merge la grădi și nu plânge după maman, sau despre cum trebuie să stea el cu papa acasă când maman e plecată în delegație... Mai este La vache Armande care o invidia pe vecina ei de peluză fiindcă dumneaei avea pete pe rochiță, îmbărbătând categorii cu anumite handicapuri.

Povești care nu se abțin să nu construiască morale plicticoase și corecte din toate punctele de vedere. Ferească sfântu’ să fi văzut pe Petit Lapin care să povestească prietenilor cititori cum e el singurul de la grădi care nu s-a vaccinat, sau cum nu mănâncă dulciuri cu zahăr rafinat și mezeluri, sau cum el petrece mai mult de 4 ore pe zi cu părinții lui. Brrrrrr!!

Am rămas carevasăzică la Apolodor și la povești clasice rusești traduse în franceză. Le-am alternat cu cele ale fraților Grimm, hitchcocii germanici drăgălași, mult mai puțin atinși de civilizație.

Drept urmare am terminat Tom Sawyer, dar nu l-am pus deoparte. Amira e fetiță simțitoare și a știut că e lucrătură măiastră înăuntru. Anumite pasaje sînt atât de iubite încât nu scapă ușor. Trebuiesc recitite după care ne sînt povestite în fel și chip.

Avem de gând să capturăm felul și chipul în micro-episoade, she’s too sweet J   
Share-uim azi frânturi din scena în care în viața unui băiat vine o dorință nebună de a săpa după comori.



(Vă las un link unde puteți vedea filmulețul la o calitate mai bună): https://vimeo.com/55737372



Peace everybody!

luni, 17 decembrie 2012

Bărbatul L’eu



Îmi iese-n cale Bărbatul Leu, chiar dacă e doar un ascendent uite-atât de mic. Îmi sclipesc ochii când îl văd, dar am la mine negreșit ochelarii de soare. Nu l-aș schimba pe nicio altă zodie fiindcă așa ca el nu mai e niciuna din 11. S-a lipit de mine vino-ncoa-ul solar, și fiindcă a fost cu dus-întors, s-a lipit și-al meu de-al lui.

Se poate că unele femei spun altora că-i prea crud, prea strălucitor și fandosit, prea la curent cu modele  și combate până scoate sufletu din om. Dacă sînteți suficient de sclipitoare și dacă aveți destul spectacol în viață, doamnelor, lăsați cu încredere leii să pună pe jar și zodii mai  în nevoie de scântei. Cine știe unde se bagă nu se plânge de niște zgârieturi colo și colo.

Este selectiv spre binele conservării speciei. Felina trece cu părul măciucă pe lângă curiozități dezarmonice. N-am putea spune că e nepăsător la stimulii nerespectabili și nerușinați, dar din păcate îl încurcă o conștiință usturător de mustrătoare, iar stimulii au apucat între timp să se demodeze și se usuce de necaz. 
Iubirea e mare atunci când reziști ispitei de a-l dresa.
 
Are piele de expoziție pe sub care umblă pur sângele. Îmi plac modelele fat free și sufăr mult când obezitatea abdominală îi este indiferentă, din fericire rar oferă spectacole adipoase dezagreabile. O felină ușor nesătulă, în căutare de pradă, e o felină în grafic.

Discobolul  vine pe scenă când totul e gata fiindcă lucrurile mărunte îl deconcentrează și-l epuizează înainte să spună bună seara. Coama se zburlește, gâtul auriu se arcuiește, nările se dilată. Își scoate trusele de microfoanele și intervine chirurgical pe creiere cu broderii de o sensibilitate greu de suportat. Dacă nu ești din piatră sau lemn Tănase, îți dă aur curat direct, fără intermediari.

Nu face purici mulți prin corp-orații și nu e genul care iese la pensie sperând că anul ăsta îl va promova responsabilul cu promovările. Îl iubesc fiindcă e drept, mândru și liber și toate astea îi ies firesc, efortless. Nu intră în sclavie, Discobolu e nobil și are treabă acolo unde e greu și nu se-ngrămădește nimeni. 

Needucat si involuat spiritual, teancuri de daruri de la zei se transformă în defecte feroce. E și el om. Asta ca să nu ne iese vorbe.

joi, 8 noiembrie 2012

Războiul modern împotriva procesului firesc al îmbătrânirii.


În nicio altă epocă nu a existat o cultură care să ignore cu atâta succes fazele dezvoltării procesului vieții, (implicit și ale bătrâneții), transformând astfel crizele de maturizare în catastrofe. 
Procesul firesc începe odată cu nașterea, din care facem din păcate o dramă medicală unică. Tot mai multe nașteri sunt catalogate drept nașteri cu risc și rezolvate cu ajutorul cezarienei. Asta nu înseamnă altceva decât că începutul vieții devine din ce în ce mai riscant. Dacă ne gândim la faptul că orice început condensează  dezvoltarea ulterioară, acest simbol aruncă o lumină semnificativă asupra epocii noastre.
Întâmpinăm începutul tot mai problematic al vieții înarmați corespunzător din punct de vedere moral, dar trecem cu vederea că noi înșine am fost cei care am făcut totul atât de complicat și periculos.
Un vlăstar relativ tânăr al științei medicale, ginecologia, a realizat câte ceva în această direcție. A putut convinge femeile să nască de pildă într-una dintre cele mai nefavorabile poziții. Toate popoarele primitive tind în mod natural să producă presiunea necesară nașterii în poziția ghemuit. Se evită astfel ruptura și tăierea perineului.  Poziția culcat pe spate are, în afara faptului de a-i oferi ginecologului un câmp de acțiune vizibil, numai dezavantaje. Cine nu-și poate imagina acest lucru, ar trebui să încerce o dată să defecheze stând pe spate.
Chiar și pentru lucruri simple ca și acesta, va lipsi orice presiune din cauza absenței contrapresiunii. Olandezii prefera, ce-i drept, aceeași poziție nefavorabilă la naștere, dar demonstrează că unele lucruri pot merge și altfel: circa 90 la suta dintre copii în Olanda se nasc acasă, fără aportul vreunui ginecolog. Doar pentru cazurile de urgență există în rezervă așa-numitele clino-mobile medicale. Sigur că rata mortalității infantile este în Olanda mai mică decât la noi, care preferăm ân continuare să complicăm totul de la început.  
În acest stil continuăm și mergem mai departe, la următorul pas de maturizare în procesul vieții. Dacă o dată cu pubertatea ies la iveală pulsiuni care anunță că omul se maturizează, societatea hotărăște că nu s-a ajuns nici pe departe acolo, chiar dacă s-ar fi ajuns de fapt. Fără ritualurile necesare, ne confruntăm neajutorați cu nevoile de creștere, care se fac tot mai puternic simțite în mod natural. Dacă pubertatea nu apare și pe plan psihic, maturizarea per total este periclitată, iar următorul pas necesar desprinderii de casa părintească devine și mai problematic.
În mod semnificativ am rezervat termenul de "Rabeneltern" (in germană, literal, "părinții corbi" simbolizează părinții denaturați) pentru părinții răi, dar corbii își aruncă puii în mod inteligent din cuib, imediat ce aceștia s-au maturizat pentru a-și duce propria lor viață. Probabil că vom avea nevoie încă de mult timp și de multe studii științifice, ca să înțelegem înțelepciunea naturală a corbilor. Așa că nu trebuie să ne mire dacă societatea noastră devine tot mai bătrână și tot mai puțin adultă.
O armată de psihoterapeuți trăiește din joaca de-a pubertatea cu oameni care ar fi atins deja, conform vârstei, criza de la mijlocul vieții. Orice fază nedepășită a vieții furnizează baza pentru eșuarea următoarei.  Orice prelucrare ulterioară e mult mai grea, fiindcă mediul înconjurător care favorizează dezvoltarea va fi comprimat doar în intervalul de timp prevăzut natural pentru acest lucru.
În mandala, criza de la mijlocul vieții se înfățișează ca un punct de cotitură. Mandala este un simbol comun tuturor culturilor. A mai rămas prezent astăzi  în ferestrele, rozetele catdralelor gotice, în răsărit, servind multor forme drept bază a meditației, lăsând urme în fiecare cultură. (de văzut în acest sens R. Dahlke, Mandalas der Welt, Munchen, 1985).
Ca arhetip al drumului de dezvoltare al omului, mandala este legată strâns nu numai de existența noastră, ci și de cea a acestui univers. Orice atom este o mandala, cu dansul său energetic în jurul propriului centru, nucleul atomic. Întrucât totul în această creație este alcătuit din atomi, totul este alcătuit și din mandale. Fiecare celulă este reprodusă după modelul original al mandalei, odata ce și aici totul se rotește în jurul nucleului celular din mijloc. Pământul este, de asemenea, o mandală, căci se rotește mereu în jurul centrului său, în care acționează și gravitația. Chiar și sistemul solar corespunde unei mandale cu soarele în centru, în jurul căruia se învârtesc  toate planetele. Viața noastră se dezvoltă în acest model,  și niciodată nu se va putea  părăsi  acest cadru universal.
Viața omenească începe prin conceperea în centrul mandalei. Punctul este definit în matematică fără extindere în spațiu, și prin urmare, imaginabil doar în mod ideal.  Prin concepere, noi părăsim infinitul lipsit de dimensiune și aterizăm în trupul mamei unde încă suntem una cu mama. Această unitate este părăsită pas cu pas pe drumul din mijlocul către periferia mandalei.
La naștere copilul este expulzat cu mare presiune și forță în durerile facerii din paradisul de huzur al aprovizionării de la sine înțelese. Legătura fizică cu mama și cu hrana este tăiată în momentul îndepărtării cordonului ombilical. Odată cu prima suflare, cavitatea mare a inimii lui, ventriculul, se separă prin peretele despărțitor  în două jumătăți, cei doi plămâni se dezvoltă, iar respirația face legătura  în mod definitiv  polarității cu polii săi inpirație și expirație. Până la ultima suflare, omul trebuie să respire neîntrerupt  și să plătească tribut polarității. Și după acest pas afară din centru și în direcția « lume », pas adesea trăit cu disperare și părăsit cu țipet, copilul mai rămâne încă foarte aproape de mamă.




La început este alăptat, după ce și acest lucru se-ncheie,  hrana va fi pusă tot mai mult în mâinile lui, și deci și răspunderea. După aceea copilul trebuie să stea pe propriile picioare, trebuie să se desprindă de poziția stabilă pe burtă în favoarea echilibrului periculos pe două picioare. Și așa ar trebui să meargă în continuare, până ce va sta și la figurat pe propriile picioare și se va desprinde de casă, tăindu-și la figurat cordonul ombilical. La un moment dat va arunca lumii primul său NU, cu care se delimitează și prin care exclude părți din realitate. Cu fiecare NU și fiecare pas, se distanțează și mai mult de centru și tinde în direcția periferiei mandalei.
În pubertate femeia și bărbatul va lua locul copilului. În culturile arhaice copilul trebuie să moară ritualic, pentru ca adultul să se poată naște. El « murea » cu groază și în chinuri într-un ritual al pubertății adesea sângeros, iar părinții țineau în mod corespunzător « doliu ». Numai după « moartea » definitivă a copilului se putea naște adultul, după care tribul se îmbogățea cu încă un membru, acesta lăsând orice element infantil mult îndărătul său, într-o altă lume.
După pubertate, conștiința propriei jumătăți, respectiv a imperfecțiunii ei este atât de mare, încât tinerii pornesc  în căutarea celeilalte jumătăți lipsă. Popular, vorbim de « jumătatea mai bună ». Dacă s-a găsit, ea produce într-adevăr această impresie la început. Cu timpul se arată că a fost aleasă mai degrabă propria latură de umbră. Acum nu vor mai fi mulți cei care au curajul să admită că este vorba - și acum realmente – tot de jumătatea mai bună, și anume aceea care lipsește perfecțiunii.
Drumul merge mai departe, afară din centru și la un anumit interval, după ce și-a rezolvat mai mult sau mai puțin “contrariile », fiecare ajunge la marginea mandalei. Cât e de marcant acest punct de cotitură în viață se poate constata și din faptul că până și medicina tradițională, care nu e deloc conștientă de modelul subdiacent, l-a găsit și l-a exploatat. Problemele tipice de menopauză, de la bufeuri până la depresii nu sunt cunoscute la popoarele care trăiesc conștient în modelul mandalei. Motivul ar putea consta într-o pondere diferită și o acceptare fără rezerve a diferitelor faze ale vieții.
Pentru popoarele arhaice, perioada mijlocului vieții e adesea un punct culminant, lucru care își are încă ecoul în termenul de “climax”. Desfășurarea fizică și deci exterioară de forță și putere se încheie în favoarea dezvoltării interioare. Trecerea de la dezvoltarea exterioară la cea interioară este prestabilită de model, se anunță deja drumul spre casă al sufletului. După o primă jumătate a vieții plină de « înfășurări » de tot felul, are loc acum una a « desfășurării ». Popoarele care și-au păstrat rădăcinile spirituale trăiesc împăcate cu această șansă.
Ceea ce noi considerăm a fi un semn de îmbătrânire și de forță în declin, ei consideră a fi lucruri binevenite, căci aceste popoare privesc cu alți ochi țelul drumului spre casă, revenirea la unitate. Acolo unde pe noi ne amenință moartea ca sfârșit al lumii, pentru ele va fi o trecere naturală spre o altă formă de existență. Prin urmare, nici această ultimă criză a vieții nu este o problemă. Salută cu bucurie moartea, când aceasta își face apariția, uneori chiar o așteaptă și în orice caz nu văd niciun motiv să fugă de ea.
Noi în schimb suntem mereu puși pe fugă în mod colectiv. Chiar dacă moartea l-a ajuns din urmă pe un semen al nostru, noi tot mai încercăm să o ignorăm sau să o retușăm ca să o înlăturăm. Față de asemenea încercări  de a face să dispară realitatea,  pregătirea indienilor sau a eschimoșilor pentru această ultimă întâlnire este plină de demnitate emoționantă. Ei nu sunt nici abandonați, nici înfometați fără milă, așa cum se înțelege adesea la noi în mod greșit. Un indian bătrân care simte că i-a venit timpul se retrage la fel de calm ca o indiancă tânără care simte că i-a venit timpul să nască. Nu există niciun motiv ca neamurile să-și piardă mințile, nimeni nu sărăcește sau se îmbogățește la acest nivel cu un membru. Acest lucru există în natură și este acceptat ca firesc. Noi suntem cei care împingem muribunzii și mai ales pe muribunzii bătrâni în clinici și acolo din nou în colțuri sumbre, unde nu trebuie să ne "confruntăm" cu evenimentul groaznic. Această atitudine lipsită de demnitate o proiectăm asupra așa-numiților "primitivi", care se află în această privință mult de-asupra noastră.
Încercăm să ignorăm criza de la mijlocul vieții, ca să nu ni se amintească nici de faptul că așa nu mai putem continua, nici că jumătate din viață ne-a trecut deja.
Din obstinența noastră  vizavi de acest segment al vieții rezultă o serie de probleme relevante medical.  Ceea ce nu vrem să realizăm conștient, va răzbate cu atât mai evident în corp. 
   Ruediger Dahlke, Boala ca șansă

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

O supă cremă de bostan

Rețetă vegetariană
Este gata in: 30 minute
Porții: 4







Sînt fan bostan.

De-acum un an 
L-am regăsit 
atat de simplu de gătit!
Și mai cremos, vitaminos
M-a betacarotenizat.
Cu A si C,
Subcutanat, intravenos
M-a cucerit.

Some people say că-i mexican,
The others think că-i peruan,
Exotic si prietenos,
E sigur sud-american.

De pe sofaua de ratan,
C-o poftă cam atat de mare 
de încăpea în vreo doi saci, 
Visam in față cum apare
(ce mare lucru e să faci)
O supă-cremă de bostan.

Aman! Dar ce fac eu aici?
Scriu poezii  
Sau mă-ngrijesc
Să povestesc
Cum să gatesc
O supă cremă de bostan?



Ingrediente

1 bostan mic/mediu
1 fir de praz
2 cepe
1/2 țelină
1 păstârnac
1 rădăcină de pătrunjel
2 cartofi mai mici (nedecojiți)
2 morcovi
1 portocală
300 ml lapte de soia/vegetal (nat neseseri)
ulei măsline





1. Decojim bostanul și miezul îl tăiem cubulețe.
2. Spălăm prazul de eventualele firicele de pământ și-l tăiem rondele.
3. Într-o oală înăbușim câteva secunde prazul în puțin ulei de măsline.
4. Adăugăm cubulețele de bostan, mai lăsăm un minut, după care adăugăm un pahar de apă.
5. Curățăm și spălăm restul de legume și le adăugăm întregi. Adăugăm apă atât cât să cuprindă tot ce e-n oală. Punem capacul și așteptăm până....
6. Când e fiert cartoful, oprim focul, scoatem țelina, pătrunjelul, păstârnacul, morcovii. Decojim cartofii și îi punem înapoi în oală.
7. Adăugăm laptele și sucul de portocală.
8. Mixăm în robot până obținem o supă cremă de bostan ca-n poezie :)
9. Prăjim în toaster 4 felii de pâine pe care le frecăm cu usturoi imediat ce s-au mai răcorit puțin. Le tăiem cubulețe și ....nu ne grăbim când mâncăm, chiar dacă e super-super bun :)


Am auzit
Că supa asta i-a plăcut
Și Tâlharului din Connecticut!

luni, 8 octombrie 2012

Beetroot shot sau Cocktail Amurg

Rețetă Raw Vegan
Porții: 2



Beta. Beta Vulgaris. 
The super-hero care scoate din încurcătură organismele devitalizate, abonatele bolilor moderne, alea care risipesc nutrienți de calitate pe nervozitate, poluare, calcule, gânduri negre sau nopți albe, și care pun în loc mai nimic utilizabil pentru un sânge de calitate.

Crudă, crocantă și mândră de pigmentul care înroșește obrazul de beton și sperie pe asepticii fără simțul umorului, în esență o dulce și o alcalină.

Chiar și cea mai mică sfeclă roșie e loaded cu acid folic, vitamina C, luteină și magneziu și ține piept bolilor renale, oculare, hipertensiunii, hiperacidității gastrice, degenerescenței musculare, varicelor sau anemiei.

Sucul de sfeclă roșie ca atare nu are mulți fani, știu. Dar daca adăugăm morcov, țelină și măr…let the insanity begin!!

Ingrediente:

1 sfeclă roșie medie
2 morcovi
½ țelină mai mică
2 mere
½ pahar apă plată

Nu mai e nevoie să dezvolt cum se obține un suc la storcător. Vă recomand doar o adresă în care veți găsi un ghid bun în alegerea storcătoarelor de calitate: right here.

Enjoy with joy!


P.S. Dedic cu drag și dor această mică odă, prietenilor pofticioși care ne-au făcut onoarea să comande atât de mute Cocktailuri Amurg!

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Avocado, pur și simplu!

Rețetă vegetariană
Este gata in: 10 minute
Porții: 1




Îmi permit doamnelor, domnișoarelor și domnilor să bulversez puțin prăjelile de la micul dejun și cină cu o pastă-salată din cel mai minunat green buddy fruit eva'. De mare ajutor în momentele de slabă inspirație culinară, de neegalat în cele în care timpul nu e de partea dumneavoastră.

Grăsimi monosaturate, vitamina K, acid folic și fibre alimentare îl recomandă suficient cât să-l punem pe lista de cumpărături măcar o dată pe săptămână.

Dacă vă e cunoscută corespondența dintre fructe/legume și organele corpului, iar asemănarea dintre acest fruct și uter v-a adus un zâmbet pe buze, veți fi de acord că avem nevoie doar de ochi de văzut, urechi de auzit și mâini de făcut.

Ingrediente:

1 avocado copt (dacă e necopt, îl punem printre mere sau alte fructe/legume clean de pesticide, o zi-două)
2 lingurițe iaurt
câțiva stropi de lămâie
1/2 castravete (opțional)
1/2 roșie (opțional)
piper
busuioc
sare neiodată

Pentru varianta simplă gata în 10 minute, desfacem avocado-ul, îndepărtăm sâmburele, scoatem pulpa cu ajutorul unei linguri, după care, pe o planșă de lucru, o pasăm cu furculița.
Punem totul într-un bol, presărăm condimentele, sarea, adăugăm iaurtul și bonjour fericire :)

Pentru varianta îmbogățită, adăugăm la rețeta de bază roșia și castravetele cubulețe.

Amira prefera ambele variante fără pâine, și bine face, restul familiei mănâncă avocado pe pâine, dacă mai rămâne ceva de la domnia sa  :)



Poftă cam bună!

vineri, 14 septembrie 2012

Melon IceCream

Rețetă vegetariană
Timp de preparare: 10 minute
Portii: 6






Ingrediente:

1 pepene galben (mediu)
1 banană mică
400 g lapte soia (natural, fără arome)
2 linguri fulgi de cocos (bio)
1 lingură susan măcinat
4 linguri miere/sirop agave
2 linguri smântână grasă (opțional)


1. Banana și pepenele se decojesc, se taie cubulețe și se pun în blender. Se adaugă fulgii de cocos, semințele măcinate, smântâna, mierea sau siropul de agave și la sfârșit laptele de soia.

2. Compoziția omogenizată bine în blender se toarnă într-un recipient potrivit pentru congelator dublat cu un strat de folie alimentară. Puteți pune orice pungă subțire, no problem here :)

3. Lăsăm câteva ore bune la congelator până ingheață tun (de seara până dimineața, why not)

4. Scoatem înghețata de la congelator, o dezlipim cu grijă din folia de plastic și o tăiem cuburi

5. De-aici încolo 2 soluții: one: omogenizăm în Champion Juicer, two: în blender (cu putere de min 1000 W).






Darrr.....partea cea mai plăcută e când o savurăm, nu? :)

Enjoy!!

miercuri, 28 martie 2012

Lucuma Milkshake

Raw vegan drink
Porții: 1 (200 ml)




Am devenit foarte interesată de ce gust are Lucuma imediat ce am aflat că acest fruct (cultivat pe coasta peruană, California, Ecuador și Chile) e cel mai popular ingredient al celor mai gustoase inghețate.

Fructul se mândrește cu un conținut ridicat de betacaroten, vitamina B3, calciu și fier. (citiți mai mult în prezentarea celor de la Bucurie, Bunăstare, Hrișcă, sau celor de la superalimente.ro, de unde o și cumpărăm de obicei). 

În inghețate am citit că e de neegalat, (rămâne să și încerc vara asta), iar milkshake-ul în care am pus puțină pudră de Lucuma mi-a oferit un preview mai mult decât încurajator. L-am pregătit așa:

Ingrediente

2 linguri fulgi de cocos (bio)
2 linguri semințe susan integral
1 lingură nucă românească
2 lingurițe Lucuma
1/2 banană
1/2 linguriță pudră de roșcove
un vârf linguriță scorțișoară (fără aditivi)
miere/sirop agave după gust




1. Fulgii de cocos, nuca și semințele de susan se pun de dimineața până seara la hidratat.

2. Dimineața, conținutul paharului se toarnă în blender.
3. Se adaugă pudra de roșcove, lucuma, jumătatea de banană, mierea și se mixează până s-au omogenizat toate bine.
4. Se strecoară printr-o sită deasă (se apasă bine cu lingura să se scurgă tot laptele din semințe) și se consumă imediat.


Având în vedere că Lucuma îmbogățește gustul atât de multor deserturi variate m-am bucurat foarte mult că am avut curajul să o comand, de-abia aștept să încerc rețetele de înghețate :)

Enjoy, like we did :)

sâmbătă, 24 martie 2012

Salată italienească și coșulețe mediteraneene

Rețetă vegetariană
Timp de preparare: 25 minute
Porții: 2
Sursa de inspirație pentru salată: Mihai și Mihaela Bășoiu, "203 rețete de hrană vie"




Another bull's eye cu încă un preparat minunat în care salata verde e piesa principală. Un prânz delicios în care consistența ciupercilor la cuptor se armonizează cu prospețimea unei salate crocante și răcoritoare.



Coșulețe mediteraneene

Ingrediente:

4 ciuperci champignon
50 g brânză tare (de capră)
ulei de măsline presat la rece
crutoane (1 felie pâine)
busuioc
piper

1. Într-o tigaie (de ceramică) unsă cu puțin ulei punem brânzica tăiată cubulețe mici. Când a prins o culoare aurie o scoatem pe o farfurioară.

2. Cât se face brânzica putem curăța ciupercile și îndepărta codițele. Le trecem printr-un jet de apă și le lăsăm la scurs.

3. Punem în toaster o felie de pâine, după ce e gata o ungem cu ulei de măsline și o tăiem cubulețe mici.

4. În tigaia în care s-a făcut brânzica punem codițele de ciuperci mărunțite bine. Când sosul lăsat a scăzut, le luăm de pe foc și adăugăm puțin piper și busuioc. Într-un bol mare de lucru amestecăm codițele de ciuperci cu brânzica și crutoanele.

5. Într-o tavă pregătită cu hârtie de copt, așezăm pălăriuțele de ciuperci și le punem la copt 10 minute în cuptorul preîncălzit. (eu le-am pus la 180 C)

6. După cele 10 minute, scoatem ciupercile, scurgem sucul lăsat, umplem pălăriuțele cu amestecul de brânzică și crutoane și le mai punem la cuptor încă 5 minute.

În cele 10 minute cât se fac ciupercile, putem prepara salata.



Salata italienească

Ingrediente:

1salată verde
2 ridichi rase
1 ceapă roșie
1 fenicul ras mărunt (opțional)
4 linguri semințe de dovleac/floarea soarelui (crude, nesărate)
1 lingură sana
6 linguri ulei măsline presat la rece
1 cățel de usturoi
1/4 linguriță anason pisate (în mojar sau în râșnița de cafea)
1 linguriță busuioc (proaspăt/uscat)
sare neiodată (Himalaya)

1. Salata se spală, se curăță frunză cu frunză și se taie fâșiuțe subțiri sau se rupe cu mâna.
2. Ridichiile se spală și se rad pe răzătoarea mică.

3. Ceapa roșie se curăță de foile uscate, se taie în două pe lungime, după care fiecare jumătate se taie de-a latul rondele subțiri.

4. Toate ingredientele se amestecă bine manual și salata se servește imediat.



Rețetele nu sunt deloc complicate, ingredientele sunt la-ndemână, mai ales în această perioadă. Durata preparării poate fi redusă considerabil dacă în timpul coacerii la cuptor/toaster/tigaie ne pregătim pentru etapele ulterioare.

Enjoy :)

joi, 22 martie 2012

Salată Creolă

Rețetă vegetariană
Timp de preparare: 25 minute
Porții: 2
Sursă de inspirație: "202 rețete de salate, Mihai Bășoiu"




Primăvară, soare și legume proaspete! Piele sănătoasă și bună dispoziție :)

Azi a venit rândul Salatei Creole în bucătăria noastră, o salată combinată, compusă din orez integral, rădăcinoase și salată verde. Vitamine și minerale de-adevăratelea, cele care nu vor putea fi niciodată înlocuite de capsulele din cutii sau folii.

Ingrediente:

2 salate verzi
3 morcovi cruzi
1/2 cană de orez integral
2 ardei grași sau capia
1 țelină mică
1 pahar (200 ml) maioneză
1 cubuleț unt

piper
mărar
mentă (proaspătă sau uscată)
sare neiodată



Prima etapă de lucru

1. Orezul se curăță de impurități, se spală și se pune la fiert în apă cu sare. După ce s-a fiert (al dente), scurgem de apă în cazul în care e de prisos, adaugăm cubulețul de unt, mărar, mentă, potrivim de sare.

2. Spălăm și curățăm salata verde frunză cu frunză, o scurgem și o tăiem fâșiuțe subțiri (sau o rupem cu  mâna în bucățele)

3. Spălăm și curățăm morcovii și țelina și îi radem pe răzătoarea mică.
4. Spălăm și curățăm ardeii de cotor și semințe și îi tăiem fâșiuțe.

Maioneza

Fierbem un ou în apă (spargem oul și-l punem în apa clocotită; îl lăsăm 3 minute, după care oprim focul și-l mai lăsăm să stea alte 2-3 minute), după ce s-a răcorit, desfacem cu grijă gălbenușul.

Într-un bol mai mic sfărâmăm gălbenușul cu ajutorul unei linguri de lemn, adăugăm o linguriță de muștar (fără aditivi, fără zahăr), cățiva stropi de lămâie și 4 linguri de ulei de germeni de grâu sau măsline.

Adăugăm treptat jumătate de pahar (100 ml) de iaurt (noi folosim iaurt de bivoliță și oaie Cedra). Amestecăm totul cu grijă și punem maioneza la rece.


A doua etapă de lucru

1. Într-un bol mare se pun salatele verzi, morcovii rași, ardeii și țelina.
2. Adăugăm piperul, sarea, menta, mărarul și maioneza. Totul se amestecă bine.



Salata propriu-zisă și orezul se servesc separat, dar pe aceeași farfurie.
E la fel de gustos chiar dacă le amestecăm, aranjamentul rămâne să fie făcut după gustul și inspirația fiecăruia :)

Enjoy!

joi, 15 martie 2012

Desert de sfeclă roșie


Desert
Timp de preparare: 10 minute
Porţii: 2
Sursa de inspiraţie: "Mihaela şi Mihai Băşoiu, 203 reţete de hrană vie" 




O reţetă super simplă, la-ndemână şi în sezonul rece; un desert hrănitor şi gustos, foarte apreciat de miss Amira :)


Ingrediente:

100 g sfeclă roşie crudă
100 g mere
1 lingură iaurt (opţional)
1 lingură nuci mărunţite
1/2 linguriţă suc de lămâie
3 linguri lapte bătut
1 lingură stafide rehidratate
1 banană/mandarină (eu am pus banană)

1. Sfecla şi merele se rad pe răzătoarea mică
2. Bananele/mandarinele se taie cubuleţe.

Toate ingredientele se amestecă manual şi desertul poate fi servit imediat.




Enjoy :)

miercuri, 14 martie 2012

Midnight Cake

Desert
Timp de preparare: 20 minute
Porții: 8


Un desert consistent și delicios pe care l-am îmbunătățit în timp. 

Am pornit de la un amestec din susan integral (măcinat), miere și pudră de roșcove pe care îl pregătesc Amirei în unele dimineți. 
Am adăugat mai târziu pastă de stafide și nuci sfărâmate. Am ajuns zilele astea la o listă de ingrediente cam rotofeie, și bine-am făcut, gustul e angélique :) 




Ingrediente:


100 g curmale rehidratate fără sâmburi (făcute pastă)
150 g stafide rehidratate (făcute pastă)
2 linguri cereale Granovit germinate măcinate
6 linguri semințe amestecate: susan (eu am pus 3 linguri doar de susan), floarea soarelui, dovleac, cânepă, in
2 linguri nucă mărunțite (nu măcinate)
2 linguri alune de pădure mărunțite
2 rondele orez expandat fărâmițate cu mâna
4 linguri pudră de roșcove
2 linguri cacao
2 linguri miere
2 linguri unt cocos

1. Scoatem untul de cocos din timp din frigider pentru ca în momentul pregătirii să aibă o consistență moale și să se omogenizeze ușor.
2. Curmalele și stafidele stau peste noapte în apă plată (pasta de fructe uscate se poate obține mărunțindu-le cu puțină apă într-un blender, eu o fac în Champion cu accesoriul pentru omogenizare)
3. Cerealele se macină fin în râșnița de cafea. La fel semințele de susan, floarea-soarelui, dovleac și cânepă.



1. Punem într-un bol de lucru pasta de curmale, pasta de stafide, adăugăm cacaoa, pudra de roșcove, cerealele, semințele, nucile și alunele. Gustăm, iar dacă nu e suficient de dulce adăugăm miere, după preferințe.
2. Urmează cele două linguri de unt de cocos și orezul expandat.
3. Pregătim o tavă sau orice altă formă pe care o considerăm potrivită pentru desert și o tapetăm cu folie transparentă alimentară. Așezăm compoziția și o tasăm bine, astfel încât să umplem armonios tot spațiul. 
4. Așezăm tava la congelator. În aproximativ o oră și jumătate e gata.

Enjoy :) 

luni, 12 martie 2012

Kiwi bio



Dacă vi se mai face poftă de un kiwi, alegeți să consumați fructe crescute natural.




Pentru timișoreni, de la același Sebastian Capotescu, 6 Ron kilogramul.




Pentru că alimentația specifică omului ar trebui să consiste în proporție de 80 % în fructe și legume în fiecare zi. Nu vă îndepărtați prea mult de la rețeta care a funcționat perfect mii de ani; cu voință și o disciplină interioară perfectibilă, gusturile se educă, ferindu-ne implicit de neplăceri mai mari sau mai mici.

marți, 21 februarie 2012

Tartă de mere, ghimbir și scorțișoară

Desert
Suport de coacere: tavă rotundă ondulată 20 cm
Porții: 8
Timp de coacere: 30 minute


Ingrediente aluat:

175 g făină integrală de ovăz (sau mix cu făină bio albă)
un vîrf de linguriță de sare neiodată (Himalaya)
pasta obținută din 15 curmale hidratate peste noapte
125 g unt cubulețe
1 gălbenuș bătut cu 2 linguri apă rece (de la curmale)


 1. Amestecăm făina cu sarea.


2. Adăugăm untul și frământăm cu mâna până obținem un aluat de o consistență granuloasă.


3. Adăugăm pasta de curmale și amestecăm bine.


4. Adaugăm melanjul de ou și apă omogenizând lejer.


5.  Dăm aluatului astfel obținut formă de bilă, îl  împachetăm într-o folie de plastic, păstrându-l la frigider cel puțin 1 oră.

Ingrediente filling:

3 mere mari (sau 4 mici)
3 ouă
3 linguri smântână
jumătate de linguriță de scorțișoară
aprox 2 cm de rădăcină de ghimbir  
50 g zahăr brut, nerafinat sau sirop arțar

1. Așezăm aluatul  în forma unsă cu unt și îl înțepăm cu furculița din loc în loc.


2. Decojim merele și le aranjăm după imaginație, tăiate feliuțe


 3. Batem ouăle, adăugăm smântâna, ghimbirul ras, scorțișoara și turnăm amestecul peste.


4. Se preîncălzește cuptorul 10 minute la 180°C


5. Coacem tarta 30 de minute.



 Enjoy!


P.S. De preferat ca ouăle, smântâna, să provină din surse curate, de la animale care nu au fost tratate cu hormononi sau injectate cu antibiotice.



În Timișoara am găsit mere crescute fără pesticide sau îngrășăminte cu un preț foarte convenabil (4 Ron kilogramul de la Ferma Kpi, merele ne sint livrate la scară).

luni, 20 februarie 2012

Mere și pere fără pesticide și îngrășăminte

Sursa noastră de mere, pere, kiwi (în sezon) a fost de mai mult de un an încoace Ferma Kpi prin Sebastian Capotescu, fruit dealer-ul nostru din Timișoara.



Sebastian aprovizionează și bar-resto-ul Bio Fresh din Timișoara și tot el aducea provizii proaspete și gustoase fostului BIOmarkt von Gustav din nă-mall.




Merele au un gust divin și un parfum care-ți repară o expresie a feței mai puțin fericită. Vă mai spun doar ca prețul pe kilogram este doar 4 Ron, (kilogramul de pere costa 6 Ron), așa că nimeni nu mai are niciun motiv să cumpere injecțiile din merele premiante care au câștigat licitația din supermarketuri.




Toată iarna am avut la masă bogăție de vitamine, culori, aromaterapie și am susținut agricultura locală așa cum ar fi normal să o facă foartă multă lume, până ce în standurile cu pesticide și chimicale în formă de legume și fructe din supermarketuri ar fi pustiu.
Încurajați producătorii locali!

Brioșe cu stafide și nuci


Desert
Suport de coacere: tavă cu 6 (sau 12) forme mici dantelate sau simple  
Timp de coacere: 25 de minute
Porții: 6-8 brioșe




Ingrediente:

125 g făină integrală de ovăz
75 g unt (80% grăsime)
2 ouă
70 g stafide neprocesate, hidratate
50 g zahăr brut nerafinat sau sirop de agave
70 g amestec de nuci, alune de pădure, fistic
un vârf de sare neiodată Himalaya

1.       Într-un bol de lucru (lemn, bambus, porțelan, sticlă) amestecăm untul cu zahărul/siropul de agave.
2.       Adăugăm ouăle unul câte unul, omogenizând foarte bine.
3.       Încorporăm făina, puțin câte puțin.
4.       Adăugăm stafidele.
5.       Adăugăm mixul de nuci.
6.       Luăm puțin amestec cu ajutorul unei linguri de lemn și umplem formele de brioșă (unse cu unt) până la jumătate.
7.       Preîncălzim cuptorul 10 minute la 180°C
8.       Coacem brioșele 25 de minute.
9.       Așteptăm să se răcorească după care le scoatem din formă.


Enjoy!

vineri, 13 ianuarie 2012

Maniile

Și aici, fuga de realitate constituie problema centrală. „Mania” nu este legată doar verbal de o căutare. Toți maniacii caută ceva, dar se opresc prea devreme din căutarea lor, rămânând astfel împotmoliți la nivelul unui înlocuitor. Căutarea ar trebui să ducă la aflare, lucru care ar trebui să elibereze pe om.

Toți marii eroi din mitologie și literatură se află în căutare – Ulise, Don Quijote, Parsifal, Faust – însă ei nu se opresc până nu află cele căutate. Căutarea îi conduce pe eroi prin pericole, confuzii, disperare și întuneric. Dar dacă eroul ajunge la capătul căutării, cele găsite fac ca toată osteneala să-i apară drept o nimica toată. Orice om se află într-o odisee, și va ajunge cândva la malurile sufletului său – dar el nu trebuie niciodată să rămână pe loc și să încremenească, nu trebuie să înceteze să caute atâta timp cât încă nu a găsit.

„Căutați și veți găsi”...se spune în Evanghelii. Dar acela care se sperie de încercări și de pericole, de osteneala și încâlceala drumului devine maniac. El își proiectează țelul căutării asupra a ceva pe care l-a găsit deja în timpul drumului, și își încheie în felul acesta căutarea. El își încorporează un înlocuitor de țel și, de aceea, nu se satură niciodată. El încearcă să-și astâmpere foamea mereu cu „același” înlocuitor de hrană și nu observă că foamea îi crește pe măsură ce mănâncă.  A devenit maniac și nu vrea să accepte faptul că și-a pierdut țelul și că ar trebui să caute în continuare. Teama, comoditatea și orbirea îl țin pe loc. Orice zăbovire pe drum ne poate face maniaci. Peste tot pândesc sirene, încercând să-l rețină pe călător și să-l lege de ele – să-l facă să devină maniac.

Orice formă poate deveni manie, dacă omul nu vede prin ea: banii, puterea, faima, posesiunea, influența, influența, cunoașterea, mulțumirea, mâncarea, băutura, asceza, reprezentările religioase, drogurile. Oricare dintre ele își are justificarea sa ca experiență, dar poate deveni manie dacă neglijăm faptul că trebuie să ne desprindem din nou de ea. Mania stă în calea noilor experiențe. Cel care își înțelege viața ca pe o călătorie și se află mereu pe drum este un căutător și nu un maniac.  Pentru ca omul să se descopere pe sine în calitate de căutător, el trebuie să-și recunoască lipsa de patrie. Cel care crede în legături este deja maniac. Avem cu toții obișnuințele noastre care ne amorțesc sufletele. Nu obișnuințele constituie problema, ci comoditatea noastră de a căuta. Considerarea mijloacelor care ne posedă, ne indică în cel mai bun caz tema dominantă înspre care tinde un om. Iar privirea devine ușor unilaterală dacă pierdem din vedere maniile colectiv acceptate (bogăția, hărnicia, succesul, cunoașterea, etc.). Cu toate acestea, vom caracteriza aici, pe scurt, în câteva fraze esențiale, numai acele patimi care sunt considerate în general patologice.

Mania de a mânca

A trăi înseamnă a învăța. A învăța înseamnă a integra principiile resimțite până la un moment dat drept exterioare eului și a le prelua în conștiență. Preluarea continuă de nou duce la o extindere a conștienței. „Hrana spirituală” poate fi înlocuită prin „hrana substanțială”, iar această încorporare duce din păcate doar la extensia corpului. Dacă foamea de viață nu este astâmpărată prin experiență, ea se prăbușește în corp și se manifestă ca foame. Însă această foame nu poate fi astâmpărată, pentru că golul lăuntric poate fi umplut cu mâncare.
Spuneam într-un capitol anterior că iubirea înseamnă deschidere și preluare înăuntru – maniacul mâncării viețuiește iubirea doar la nivel corporal, pentru că nu reușește să o facă în cunoștință de cauză. El tânjește după iubire, dar nu își deschide granițele eului său, ci numai gura, înghițind totul. Rezultatul este slănina care se depune datorită mâhnirii. Maniacul mâncării caută iubirea, confirmarea, recompensa – dar la un nivel greșit.

Alcoolul

Alcoolicul tânjește după o lume sănătoasă, fără conflicte. Țelul nu ar fi fals, însă el vrea să-l atingă prin evitarea conflictelor și a problemelor. El nu este dispus să pătrundă conștient în conflictualitatea vieții și să o rezolve prin muncă. El își amorțește conflictele și problemele și se amăgește prin intermediul alcoolului că lumea ar fi așa cum și-o dorește. În majoritatea cazurilor, alcoolicul caută apropierea omenească. Alcoolul creează un tip caricatural de apropiere, desființând granițele și înfrânările, diferențele sociale și făcând posibilă o înfrățire rapidă, căreia îi lipsește însă profunzimea și elementul real de legătură. Alcoolul constituie încercarea de a satisface căutarea unei lumi fraterne și lipsită de conflicte. Tot ceea ce mai stă încă în calea acestui ideal trebuie dat pe gât.

Țigările

Fumatul are cea mai mare legătură cu căile respiratorii și cu plămânii. Ne amintim că respirația are în primul rând de a face cu capacitatea de comunicare, cu contactul interuman și cu libertatea. Fumatul constituie încercarea de a stimula și de a satisface aceste domenii. Țigara devine înlocuitor al adevăratei comunicări și al adevăratei libertăți. Reclamele pentru țigări au în vedere tocmai aceste doruri ale omului: libertatea unui cow-boy, învingerea tuturor granițelor prin zbor, călătoria în țări îndepărtate și societatea oamenilor veseli – toate aceste doruri ale eului pot fi astâmpărate printr-o țigară. Oamenii parcurg distanțe enorme - și pentru ce? Poate pentru o femeie, pentru un prieten, pentru libertate – sau înlocuiesc toate aceste dorințe echitabile printr-o țigară, și în felul acesta țelul propriu-zis este învăluit în fum.

Drogurile

Hașișul (marijuana) prezintă o tematică întru totul asemănătoare cu alcoolul. Omul se refugiază de problemele și de conflictele sale, în stări plăcute. Hașișul preia vieții „duritatea” și tăișul contururilor. Totul devine mai moale, și cerințele se retrag.


Cocaina (și stimulentele asemănătoare, cum ar fi captagonul) au efect contrar. Ea îmbogățește enorm capacitatea de performanță și poate duce în felul acesta la mai mult succes. Aici trebuie pusă sub semnul întrebării  tema „reușită, performanță și recunoaștere”, pentru că drogurile constituie doar un mijloc de amplificare enormă a puterii creatoare. Căutarea succesului este întotdeauna căutarea iubirii. Astfel, în domeniul show-urilor și al filmelor, cocaina este larg răspândită. Setea de iubire este problema profesională specifică acestei ramuri. Artistul care se expune tânjește după iubire și speră ca prin aprecierea publicului să astâmpere acest dor. (Faptul că acest lucru nu este posibil îl face pe de-o parte tot mai „bun” ca actor, și pe cealaltă, din punct de vedere psihic, tot mai nefericit). Cu sau fără droguri stimulante, stupefiantul înseamnă în acest caz succesul care trebuie să înlocuiască de fapt, căutarea propriu-zisă a iubirii.

Heroina face posibilă fuga totală de confruntarea cu această lume.

Drogurile psihedelice (LSD, mescalina și ciupercile magice) se delimitează strict de drogurile menționate până acum. Dincolo de ingerarea acestor droguri se află intenția (mai mult sau mai puțin conștientă) de a face experiențe de conștiență și de a ajunge în transcedental. Drogurile psihedelice nu creează dependența în sens restrâns. Dar nu este simplu de răspuns la întrebarea dacă ele reprezintă mijloace ajutătoare legitime pentru deschiderea de noi dimensiuni în conștiență, pentru că problema nu se află în droguri, ci în conștiența omului care le folosește. Iar omului îi aparține întotdeauna numai ceea ce și-a elaborat el însuși. De aceea, în majoritatea cazurilor este de-a dreptul dificil ca omul să-și însușească într-adevăr noile spații de conștiență deschise prin droguri, fără a fi copleșit de acestea. Cu cât un om se află mai departe de această cale, cu atât mai nepericuloase devin drogurile pentru el – dar și cu atât mai inutile. Tot ceea ce poate fi atins prin intermediul drogurilor poate fi atins și fără ele – dar cu mult mai lent, iar graba este o manie periculoasă atunci când te afli la drum!

(Thorwald Dethlefsen, Ruediger Dahlke, Puterea vindecătoare a bolii)