marți, 26 iulie 2011

Dinţii de Comunicare (I)


Incisivii laterali superiori
(A se exprima prin cuvânt, a fi ascultat)



Incisivii laterali superiori, sau Dinţii de Comunicare, întrupează nevoia copilului de a se exprima prin cuvânt şi de a fi ascultat. Aceşti dinţi îşi fac apariţia după cea a Dinţilor de Frumuseţe, căci  individul va trebui să fie întâi  recunoscut ca şi persoană unică înainte să poată dialoga. El trebuie să se nască - însemnând  să se diferenţieze de ceilalţi -  înainte să poată spune cine este.  Contrar Dinţilor de Relaţie care simbolizează legăturile afective, Dinţii de Comunicare reprezintă un set de schimbări  universal, exterior şi public. Este vorba despre o relaţie de la adult la adult, cu tatăl ca reprezentant al masculinului şi cu mama ca reprezentantă a femininului. Copilul începe prin a-şi exersa simţul comunicării cu apropiaţii săi, dar esenţial  în cazul său va fi să se exprime în faţa celorlalţi, să poată spune lumii cine este.

Comunicarea în familie

În momentul apariţiei Dinţilor de Comunicare, copilul nu va mai putea fi ţinut locului. Spiritul său se trezeşte. Curios şi avid de cunoştinţe, pune o mie de întrebări. Cel mai important pentru el nu va fi răspunsul la aceste întrebări, ci sentimentul că a fost ascultat. Ascultaţi-l deci, acordaţi-i interesul de care are nevoie. Vorbiţi puţin, nu-l copleşiţi cu un noian de explicaţii. Nu va reţine nimic, iar în plus veţi risca să-i piară cheful de a vă mai pune vreo întrebare. Daţi-i un minimum de informaţii și lăsaţi-l să vă întrebe din nou. Punându-vă întrebări îşi va ascuti simţul logic. Felul în care sare de la una la alta aparent fără nicio legătură poate deruta  părinţii. Lăsaţi-l să-şi urmeze ideea, respectaţi-i maniera în care alege să discute despre diverse subiecte, chiar dacă discursul pare incoerent. Străduiţi-vă să-i satisfaceţi curiozitatea intelectuală prin răspunsurile pe care le daţi şi prin achiziţionarea oricărei susţineri a cunoaşterii (cărţi, enciclopedii, CD-rom-uri, internet, etc).  

Va  fi important ca în cadrul discuţiilor familiale, la masă de exemplu, să fie lăsat să-şi spună părerea. Lăsaţi-l să se exprime. Din gura copiilor iese adevărul! Dacă este înconjurat de adulţi, de fraţi sau surori mai mari, va fi important ca şi cuvântul său să fie respectat la acelaşi nivel cu cel al celorlalţi membrii ai familiei. Nu-i impuneţi să se reţină sub pretext că este prea mic sau consideraţi vorbăria sa fără interes. Acordaţi-i atenţia pe care dumneavoastră aţi acorda-o unui adult.

Aceşti dinţi simbolizează vivacitatea intelectuală şi spiriul de replică. Jocurile de cuvinte, calambururile şi alte dovezi de spiritualitate vor înlocui jocurile specifice copiilor. Jucăriile intelectuale folosite împotriva fraţilor şi surorilor sau împotriva altor adulţi ascut simţul de a replica. Nu reprimaţi aceste rafale în care cuvintele sunt lansate ca din puşcă, luând câteodată forme sarcastice şi degenerând în dispută! 

Copilul dumneavoastră începe să aibă tot mai vizibil simţul argumentaţiei. Atenţie totuşi: agilitatea şi incisivitatea sa intelectuală pot deveni o armă redutabilă. De exemplu, un copil slabuţ ca şi constituţie dar cu un intelect agil, expus dominaţiei celor mai mari, poate să-şi dezvolte un spirit incisiv pentru a se apăra şi a compensa lipsa de încredere în propria persoană. Se va folosi de spiritul său ager pentru a se proteja; forţa cuvintelor va lua locul forţei pumnilor. Individul va folosi umorul drept pavăză. Expert în arta de a face pe ceilalţi să se simtă prost, ajutat de replici nimicitoare, îşi protejează astfel natura sensibilă. Se ascunde în spatele spiritului său genial şi a capacităţii de argumentaţie pentru a nu-şi face cunoscută adevărata personalitate, mai vulnerabilă decât ne-o arată aparenţele. Din păcate se izolează, rupându-se de ceilalţi. Poziţionarea Dinţilor de Comunicare, ieşiţi în faţă şi înclinaţi peste Dinţii de Frumuseţe pe care îi protejează este caracteristică acestui mod de funcţionare (frica de celălalt şi atitudine defensivă). Dacă remarcaţi această dispoziţie la copilul dumneavoastră, nu-i faceţi jocul, nu veţi face decât să-i alimentaţi mecanismul de apărare. Abţine-ti-vă de la orice critică acerbă. Evitaţi jocul în care folosiţi şi întoarceţi argumentele împotriva lui. Din potrivă, puneţi-l în valoare (vedeţi Dinţii de Frumuseţe) pentru a-l face să capete încredere în el.  Trataţi-i cu blândeţe imaginea în general, probabil nepusă în valoare din cauza unor cuvinte alese greşit, nepotrivite, îl va ajuta să-şi dezvăluie încetul cu încetul natura sa profundă în loc să se ascundă în spatele unei măşti ale ironiei biciuitoare. Dar din nou trebuie să aveţi grijă, căci mereu neîncrezător, copilul este gata să se-nchidă în el la fel de repede.

Comunicarea cu ceilalţi

În această perioadă, copilul resimte dornţa de a-şi lărgi cercul, de a cunoaşte feţe noi, de a stabili relaţii noi. Mai mult decât intimitate, el caută persoane cu care să interacţioneze.  Este momentul în care se va arăta interesat de fraţii şi surorile prietenilor săi.
De fiecare dată când apare ocazia, trimiteţi-l să facă lucruri care l-ar pune în contact cu persoane exterioare cercului său de prieteni obişnuit (să facă anumite cumpărături, să ceară informaţii, etc).  Nu-l izolaţi în casă, din contră, favorizaţi orice situaţie propice schimbărilor şi comunicării. Lăsaţi-l să zburde liber în stânga şi în dreapta. Controlaţi şi înfrânaţi cât mai discret posibil dorinţa sa de mişcare. Dacă doreşte să-şi petreacă noaptea la prieteni, acceptaţi. Dacă se arată interesat, înscrieţi-l într-un grup de teatru. Este o perioadă foarte importantă ca şi deschidere spre exterior.  Momentul este favorabil învăţării unei limbi străine. Dacă sunteţi în vacanţă în străinătate, lăsaţi-l să facă pe translatorul în chestiuni minore (atenţie, nu-l puneţi în situaţii nepotrivite prin cerinţe excesive, inadaptate posibilităţilor sale).  Curios, copilul doreşte să ştie foarte multe despre tot şi toate. Visează la o mobilitate fizică, dar şi intelectuală. Tocmai din acest motiv, atunci când este rezervat, nu neglijaţi nicio ocazie de a-l lăsa să preia cuvântul (să deschidă uşa vizitatorilor, să răspundă la telefon, etc). Învăţaţi-l să se prezinte şi incitaţi-l să înveţe cum se face. Nu vorbiţi în locul lui, mai ales în prezenţa străinilor. Contactele multiple pe care le stabileşte în această perioadă îi vor forma o personalitate deschisă şi tolerantă. Îşi va dezvolta capacitatea de a întâlni altă persoană fără să o judece. Relaţiile sale sociale, profesionale şi personale vor fi în acest fel favorizate. 

Fiindcă îi place să nu stea locului şi să vadă lumea, responsabilizaţi-l cu mici comisioane (dar nu-l faceţi sclavul dumneavoastră!). Trimiteţi-l după cumpărături (pâine, la poştă, etc.) în schimbul unei remuneraţii modice. Acest lucru prezintă un dublu avantaj: dezvoltarea simţului comunicării şi responsabilitatea banilor. Două calităţi care se vor dovedi preţioase mai târziu, când va trebui să se descurce pe cont propriu. Sfatul este valabil mai ales pentru un copil timid, puţin sociabil (dinte de comunicare poziţionat în spate sau absent).
Înainte de a-l trimite să-şi exerseze talentele de comunicare, nu uitaţi să-l învăţaţi să fie prudent, să nu aibă încredere în oricine vorbeşte frumos. Sfatul este valabil mai ales în cazul în care dintele de comunicare este înclinat înspre în faţă, poziţionarea demonstrând o tendinţă spre credulitate. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu