marți, 15 februarie 2011

Dinții de început - incisivii centrali inferiori (partea I)

Dinții de început
Incisivii centrali inferiori
(A exista independent de mama și tata)
Primul dinte definitiv, Dintele de început, prezintă o valoare specială. Primul incisiv de jos marchează finalul stadiului fuzional cu părinții și începutul unei etape mult mai autonome. Copilul iese din sfera parentală. Într-un fel, acesta pășește în afara cercului parental și exclamă „Exist!”. Erupția Dinților de început reprezintă în același timp ruptura necesară de părinți și afirmarea adevăratei personalități a copilului.

Diferențierea de stadiul de bebeluș dar și de părinți

Etapa echivalează cu o nouă înțărcare pentru copil. Acesta începe să existe ca o persoană cu independență crescătoare, diferit de mamă și tată pe plan fizic, afectiv și mental.

Planul fizic

Ca primă amprentă a separării, copilul va fi capabil să se-ngrijească singur de corpul său. Dinții de început inaugurează o perioadă favorabilă punerii în practică a automatismelor. Profitați de acest lucru pentru a-i crea reflexe disciplinare: (în cazul în care acestea nu există deja), acela de a se spăla pe dinți cel puțin de două ori pe zi, dintre care o dată obligatoriu seara înainte de culcare. Dacă obiceiul nu va prinde rădăcini acum, mai târziu va fi mai dificil să-i impunem ceva. Oferiți-i o periuță de dinți și o pastă nouă pentru a simboliza trecerea la o dentiție nouă. Nu uitați, cel mai adesea copii sunt nerăbdători să crească! Vor fi foarte sensibili la argumente de acest fel. O periuță și o pastă de „adult” îl vor motiva mult mai bine să-și spele dinții decât ar face-o amenințările sau mustrările.

Planul afectiv

Pentru a concretiza sfârșitul perioadei fuzionale, evitați pe mai departe să-i vorbiți ca unui bebeluș. Adresându-i-vă ca unui adult îl veți ajuta să treacă mai ușor peste acest pasaj delicat. Nu confundați tandrețea indispensabilă cu diminutivele sau alinturile nepotrivite care nu vor face decât sa-l „diminueze”! Conștienți de importanța acestei etape, suprimați cuvinte ca și: „bebe”, „micuț”, „zăhărel”, etc. În anumite societăți, ritualul de trecere la o altă etapă a vieții e acompaniat de o schimbare de nume a copilului, iar dresarea într-o manieră diferită face parte din aceeași simbolistică.

Pentru a-l încuraja, lăudați-l mereu pentru progresele pe care le face. Pe lângă faptul că acest lucru îl va stimula, aprecierea va avea un efect pozitiv asupra poziționării altor dinți, și anume Dinții de frumusețe.

Planul intelectual

Erupția Dinților de început indică o maturizare a funcțiilor cerebrale. Cititul este primul pas către autonomia intelectuală. Imediat ce va știi să citească, copilul nu va mai fi dependent de părinții lui. Lectura îi va deschide un univers nou de explorare și de libertate. Chiar dacă din păcate va trebui să abandoneze ritualul poveștilor spuse de mama sau de tata, va fi interesant să contribuie el însuși printr-un rol mai activ la modul în care acest lucru se va desfășura de-acum înainte. Ar putea de exemplu să citească povestea alternativ cu dumneavoastră, sau să improvizați o poveste în care fiecare la rândul său va inventa un episod. În acest fel își va dezvolta capacitățile de raționament pentru a-și afirma personalitatea distinctă de cea a părinților.
Etapa „De ce” va înlocui la un nivel diferit criza lui „Nu”. Din acest moment nu veți mai putea să-i cereți să facă ceva fără ca aceste cerințe să fie motivate. Deducțiile sale logice vă vor da puțin de furcă! De exemplu îl veți ruga să nu se mai joace în ploaie.
-         De ce?
-         Pentru că o să răcești.
-         Dar tata când vine ud de la fotbal nu răcește!


O lume nouă

Începerea școlii antrenează după sine bulversări afective și relaționale. Tranziția va fi cu atât mai dificilă cu cât copilul se va găsi în fața dorinței contradictorii de a deveni adult și de a rămâne copil. Statutul de „bebe” îi aducea atâtea avantaje! Tata și mama îl răsfățau, nu trebuia să facă nimic special. Destule motive întemeiate pentru a-l tenta să-și prelungească un pic copilăria! Ieșirea din fuziunea cu părinții reprezintă o a doua naștere, e normal să se simtă frustrat și lipsit de apărare. Lumea adulților reprezintă un univers necunoscut ale cărui reguli și obiceiuri le ignoră. În prima lui zi de școală va lua contact cu primirea pe care i-o vor face profesorii și colegii. Va ieși din cuibușorul lui comfortabil, plin de afecțiune și tandrețe pe care părinții i l-au construit, dar în afara acestuia va trebui să se descurce singur. La școală, în relația cu profesorii și colegii, nu va putea să conteze pe nimeni altcineva decât pe el însuși. Atâtea provocări prezente în conștiința copilului! Prima zi de școală va reprezenta un eveniment cu o puternică încărcătură simbolică.
Nu negați și nu minimalizați teama copilului, e o reacție normală, prezentă în preajma oricărei schimbări importante. Susțineți-l și asigurați-l de prezența dumneavoastră în fiecare dintre aceste noi schimbări. Copilul va avea nevoie de tot sprijinul pe care i-l oferiți, iar siguranța pe care i-o transmiteți îi va aduce forța de a parcurge cu bine trecerea către această lume nouă.
Tata și mama vor avea grijă să fie prezenți în prima zi de școală a copilului. Susțineți-l fără a vă proiecta temerile asupra lui (se întâmplă ca adesea copilul să treacă printr-o stare proastă, nu din cauza fricilor personale, ci strivit sub greutatea panicilor părinților „puse la dispoziție” inconștient. Tatăl, din păcate marele absent afectiv al societății noastre, are o contribuție esențială. În afara faptului că reprezintă pentru copil un stâlp de siguranță (completând-o pe mamă), va avea rolul de a-l învăța pe acesta legile lumii și deschiderea către exterior.  Prin prezența sa, tatăl își va împiedica în mod simbolic copilul să se întoarcă în urmă și să se ascundă după fustele mamei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu