duminică, 27 februarie 2011

Dinții de frumusețe (Part II) - poziționări defectuoase, decolorări, carii

Dinții de frumusețe ne povestesc despre…
Dualitate dreapta/stânga: cele două fațete ale individului
·         Incisivul superior drept
Simbolizează latura feminină, construită plecând de la modelul oferit de mamă. Arată modul în care copilul se simte văzut de mamă.
·         Incisivul superior stâng
Simbolizează latura masculină, construită plecând de la modelul patern. Arată modul în care copilul se simte văzut de către tatăl său.
Variații lejere de poziție
Nu există simetrie perfectă. Chiar în cadrul unei dentiții bine aliniate vom observa variații lejere de poziții între partea dreaptă și cea stângă. Dintele poziționat mai în față decât celălalt indică latura (feminină sau masculină) cu care copilul se simte cel mai în largul său, părintele cu care se identifică cel mai mult. Dintele retras înspre interior indică părintele perceput ca fiind cel mai sever.
·         Dinte drept înclinat înspre în față, dinte stâng retras
Copilul se identifică mai mult cu mama decât cu tatăl (mama se abține de la judecăți negative, îl privește cu ochi iubitori și admirativi, îl complimentează des). Se simte în largul său cu partea sa feminină pe care o împinge spontan în față.
Identificare cu mama. Semn al unei naturi dominant feminine.
·         Dinte stâng înclinat înspre în față, dinte drept retras
Copilul se simte în largul său mai curând cu tatăl decât cu mama. Își găsește drumul către acesta fără reținere. Își împinge spontan în față partea sa masculină.
Identificare cu tatăl. Semn al unei naturi dominant masculine.

Poziționări defectuoase ale Dinților de frumusețe
·         Dinte mult înclinat înspre în față
Mare nevoie de atenție din partea părintelui corespondent (partea stângă tatăl, partea dreaptă mama), nevoia de aprobare și de supraveghere de care copilul duce lipsă.
Tendință către o natură extravertită, dorința de a fi văzut, de a fi centrul de interes. „Priviți-mă, acordați-mi atenție, și eu sunt pe-aici!” spune copilul părintelui/părinților.
Exemplu: copilul, neglijat de părinții prea solicitați de obligații personale, reacționează printr-un comportament posesiv, abuziv, atrăgând atenția asupra lui prin orice mijloace posibile. Este cazul tipic al copilului care face prostie după prostie. Gata de orice doar pentru a se face remarcat, nu le lasă părinților nicio clipă de respiro.
·         Dinte foarte retras în spate

Frica de părinți (partea stângă tatăl, partea dreaptă mama), de reproșuri, de amenințări, de severitatea remarcilor. Incisivul se poate ascunde în spatele celuilalt dinte. Copilul caută să se sustragă privirii părintelui a cărui judecată aspră o găsește traumatizantă.

Tendință profundă către o natură timidă. Copilul nu îndrăznește sau nu dorește să se facă văzut, nu se crede demn de atenție, se ascunde comfortabil în spatele celorlalți ca și cum ar vrea să uităm că există.

Exemplu: un copil în cazul descris mai sus reacționează tipic: șters și retras. „Era cuminte, nu cerea mare atenție din partea noastră, atunci l-am lăsat în voia lui” vor spune părinții lui. Acesta este adesea copilul care va trece neobservat pe lângă fratele mai mare cu o personalitate puternică sau pe lângă cel mai mic dintre frățiori, drăgălaș și acaparant!

·         Caz particular de poziționare încrucișată
Suprapunere a incisivilor, unul acoperindu-l pe celălalt (forma de scut)
Semn al unei bariere majore, de autoprotecție în fața pericolului real sau presupus. Formă de scut a incisivului împins în față, destinat să țină piept agresiunilor verbale sau chiar fizice.
Incisivul înclinat în față desemnează partea cea mai puternică (sau a celui de unde se îndreaptă „atacul”) care vine în ajutorul și-n apărarea părții mai fragile.
·         Caz particular de deschidere majoră a incisivilor puternic înclinați înspre în față
Deschiderea majoră a Dinților de frumusețe reprezintă o proiectare în față a incisivilor, cauzând astfel un defect de închidere în poziție anterioară. În mod mecanic, atribuim poziționarea defectuoasă fie sugerii prelungite a degetului, fie persistenței unui mod de înghițire/deglutiție așa-zis „infantil”. Deschiderea anterioară traduce de fapt dorința inconștientă de a menține legătura strânsă cu părinții. Copilul refuză separarea, deschiderea defectuoasă îl împiedică să-și definească propriul său spațiu. Poziționarea aproape orizontală a incisivilor fac ruptura imposibilă. Cordonul invizibil care leagă copilul de părinți persistă.
Remarcă: fără să fie vorba de o spațiere extremă între incisivii de frumusețe, orice versiune de înclinare mare a acestora înspre în față evocă o dorință de fuziune cu unul sau ambii părinți.
·         Caz particular de poziționare divergentă (spațiere puternică între Dinții de frumusețe)
Copilul are nevoie să fie văzut (poziționare către în față) și de a ocupa întreg spațiul (fenomen de etalare datorat axei divergente). Dintele de început (incisivul inferior) izolat în spațiul lăsat de distanța dintre Dinții de frumusețe simbolizează nevoia de a fi considerat copil unic. Este vorba de „sindromul copilului rege”.
Dinte deteriorat sau rupt
Dinții de frumusețe pot să se rupă la o vârstă precoce, în cursul unor jocuri de exemplu, sau mai târziu în adolescență sau la o vârstă adultă (cădere sau impact provocat de practicarea unui sport, accident, etc). Amploarea stricăciunilor variază de la un unghi ciobit până la fractura completă, prin consecintă la absoluta necesitate de a înlocui dintele repectiv.
·         Fractura Dinților de frumusețe
Nu vom pune niciodată un accident de acest fel pe seama ghinionului sau hazardului. Este vorba de reflectarea exterioară a unui șoc psihologic, semnul unei răni narcisiste profunde.
·         Înnegrirea dinților
În urma unui impact asupra dinților, în lunile care urmează acestui șoc, se întâmplă ca aceștia să înnegrească, fenomen numit necroză (nervul este distrus în interior), fapt ce necesită intervenția dentistului. Microșocuri repetate asupra dintelui și trecute neobservate pot provoca acest fenomen. Acest fel de dramă este de fapt reflectarea alteia, mai intimă „Nu sunt recunoscut!”. Partea care a fost afectată permite identificarea părintelui responsabil pentru acest neajuns.
Partea stângă, lipsă de recunoaștere din partea tatălui, cea dreaptă din partea mamei.
Dintele care începe să se înnegrească indică faptul că individul își pierde din frumusețe la fel ca imaginea incisivului care nu mai strălucește („e o persoană ștearsă” spunem despre un individ cu o personalitate neatrăgătoare). Schimbarea de culoare a dintelui simbolizează un sentiment de devalorizare, de rușine, de urâțire. În cel mai rău caz, exprimă sentimentul de murdărie indus de umiliri sau violențe repetate. Atunci când culoarea dintelui se schimbă inxplicabil, se va impune o atitudine discretă de cercetare interioară.
·         Carii
Refuz de a se arăta, de a străluci, de a radia, de a se etala. Exprimă sentimentul unui gol interior și al unei devalorizări. „Am o personalitate găunoasă, nu valorez nimic, sunt urât(ă)”.
Orice deteriorare a Dinților de frumusețe cauzează un efect de bumerang cu un impact negativ asupra imaginii de sine a copilului. Un incisiv înnegrit sau ciobit stă adesea la originea unui complex. Copilul prin consecință nu va mai îndrăzni să zâmbească, să se descopere, să se arate. Sentimentul de rușine și devalorizare se va instala în profunzime în personalitatea sa. Repararea exterioară a deteriorării nu va fi de ajuns. Va trebui să luăm în calcul ruptura internă. Este foarte important să mergem înapoi pe firul întâmplărilor și să înlocuim acolo unde trebuie evenimentele în context. Tatăl sau mama (în funcție de partea stângă sau dreaptă deteriorată) va trebui să evalueze și să culpabilizeze în contextul vieții vorbele sau faptele care au putut să conducă la degradarea dintelui, să regăsească spusele, cuvintele jignitoare sau „distrugătoare” care au fost pronunțate pentru a putea ajuta copilul să-și reconstruiască imaginea de sine.
(Estelle Vereeck, Dent qui pousse, dent qui parle)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu