joi, 24 februarie 2011

Dinții de frumusețe - Incisivii centrali superiori (Partea I)

Dinții de frumusețe
Incisivii centrali superiori
(a fi recunoscut drept persoană unică)
Înzestrați cu o suprafață netedă acoperită de un smalț fin și strălucitor, Dinții de frumusețe reprezină oglinda în care se reflectă natura și personalitatea intensă a individului. Dacă Dinții de început simbolizau Eu-l intim, Dinții de frumusețe, mai mari și mai impozanți întruchipează personalitatea adultului. Sunt dinții cei mai importanți, aceia cu care individul se va identifica cel mai mult. Orice deteriorare a acestora va afecta persoana respectivă pe de-a-ntregul.
Ca un adult
Erupția Dinților de frumusețe marchează nevoia copilului de a fi considerat și de a fi tratat ca o persoană adultă. Modul în care o facem, cuvintele și tonul pe care ne vom adresa, vor deveni foarte importante.  Obișnuiți-vă cu prezența adultului care va fi de-acum copilul dumneavoastră. Renunțați în cazul în care n-ați făcut-o deja (vezi Dinții de început) la orice expresie susceptibilă de a infantiliza sau umili copilul. Nu mai aveți în fața dumneavoastră un bebeluș, ci un potențial adult! Evitați să-l „asimilați” cu alți membrii ai familiei, în special cu frați sau surori mai mici. În momentul în care vorbiți despre el sau vă adresați lui, eliminați termenul generic  „copiii”, sau și mai rău „cei mici”. Strigați-l pe nume. Arătați-i că e diferit, trebuie ca el să conștientizeze acest lucru,  chiar dacă mai are în jur o duzină de frați și surori!
Puneți-l în valoare
Dinții de frumusețe sunt strâns legați de imaginea de sine. Valoarea și calitatea acestei imagini va depinde mai târziu în mod direct de felul în care experimentează această perioadă. Construirea acestor valori va avea loc sub privirile părinților, așa că, nu ezitați să-l admirați. Amirația sinceră pe care i-o purtați va hrăni stima de sine și sentimentul propriei valori. Copilul va avea nevoie să fie privit ca individ unic și remarcabil. Spirit, suflet, corp, cele trei dimensiuni vor solicita recunoașteri și aprecieri. Complimentați-l pentru inteligența, caracterul și fizicul său. Fără a minți sau a exagera, subliniați trăsăturile pe care le considerați frumoase și agreabile. Nu fiți zgârciți cu laudele, complimentele și cuvintele apreciative nu vor răsfăța peste măsură copiii, din contră, îi vor ajuta sa devină adulți încrezători și deschiși.  A susține în acest fel pe cel mai mic copil din familie nu face decât să restabilească echilibrul ajutându-l să-și găsească locul în raport cu frații mai mari.
Atenție, fragil!
La fel cum bordura dintelui nou apărut e fină și translucidă, la fel va fi și imaginea de sine pe care copilul și-o construiește. Evitați s-o alterați prin critici severe. În spatele fiecărei remarci, copilul trebuie să simtă dragoste și respect, nu critică și devalorizare. În momentul în care considerați necesar să-l admonestați sau  să-l pedepsiți, faceți-o într-un fel în care nu se va simți umilit sau denigrat.
Când îl avertizați asupra faptelor sale, aveți grijă să disociați clar actele de persoana sa. De exemplu, nu veți spune „ești rău”, ci „atitudinea ta față de cutare sau cutare lucru e răutăcioasă”. Înlocuiți „ești prost”, care poate avea rezonanța  unei condamnări fără apel cu „ar fi foarte bine dacă ai fi mai atent la școală”.
În acest stadiu, copilul este foarte sensibil la imaginea pe care o degajează spre exterior. Orice remarcă negativă sau jignitoare îl ating profund. Consecințele acestui fapt pot duce până la o fractură a Dinților de frumusețe. „Accidentul” nu este rezultatul stângăciei  copilului, a hazardului sau ghinionului, ci concretizează ruptura internă cauzată de afirmațiile agasante și umilitoare auzite, în consecință va trebui să  fim atenți la calificativele pe care le folosim. Adaptați-vă limbajul la sensibilitatea copilului.  Evitați să-l vorbiți pe la spate unei a treia persoane în termeni ofensatori, ar putea să vă audă! Remarci de genul „e cam grăsuță pentru vârsta ei”, „n-o să fie mare lucru de capul lui, mi-e frică pe ce drum o s-o apuce” nu sunt decât săgeți otrăvitoare, care, chiar dacă sunt pronunțate fără intenții răutăcioase, pot pricinui stricăciuni ireparabile în psihicul și corpul copilului. Un cuvânt, o frază, inofensive din punctul dumneavoastră de vedere, pot avea forța unui proiectil al cărui impact poate distruge dintele copilului în același fel în care o poate face cu imaginea sa. O frază de genul „nu ești bun de nimic” lansat irațional, se va dovedi o adevărată lovitură de tun pe care copilul o primește direct în dinți!
Evitați de asemenea să vă comparați copilul cu oricine altcineva. O persoană unică este în consecință incomparabilă. Fraze de genul: „fratele tău e mai deștept decât tine”, sau „când era de vârsta ta, sora ta era mult mai descurcăreață” sfarămă în bucățele mici toată stima de sine a copilului, extrem de fragilă în acest stadiu de creștere.
Criticile și comparațiile sunt otrăvuri sigure. Efectele lor asupra dinților sunt dezastruoase. Orice deteriorare a Dinților de frumusețe reprezintă manifestarea exterioară a unui sentiment profund de devalorizare. „Nu valorez nimic” crede copilul. Deteriorarea imaginii de sine simbolizează un handicap serios pentru dezvoltarea ulterioară și o frână sigură în calea emancipării sale.
Respectați-i teritoriul
Prin poziția lor, Dinții de frumusețe închid în față construcția pe care o reprezintă dantura. Contează foarte mult ca părinții să respete această barieră simbolică acceptând un „Nu” al copilului. Este esențial să nu considerăm acest „nu” un capriciu și să nu forțăm limita încercând să obligăm copilul să facă ce nu dorește.
În cazul în care copilul va afișa un comportament interiorizat sau rezervat, respectați-i  „grădina secretă”, probabil acesta este un moment pasager în care simte nevoia să fie pudic și mai puțin dornic de confesiuni. Erupția incisivului dezvăluie nevoia sa de intimitate. Ideal ar fi ca din acest moment copilul să aibă camera sa personală. Dacă acest lucru e imposibil, putem măcar să-i materializăm spațiul printr-un „colț doar al lui” cu ajutorul unei draperii sau orice altă tehnică de separare simbolică (paravan, etajeră, etc).
Prin poziția lor din „linia-ntâi”, Dinții de frumusețe au funcția foarte importantă de a proteja. Astfel, în mod normal, dinții de jos vor fi acoperiți și apărați. În schimb, mare atenție dacă cei doi incisivi de frumusețe se suprapun unul peste celălalt (poziționare încrucișată), acesta este semnul unei bariere majore. Dintele care-l acoperă pe celalalt ca și când ar dori să-l încercuiască, joacă rolul unui scut. El va adopta o formă bombată trădând o atitudine defensivă pe care copilul o are față de obiectul atacurilor reale sau pe care le percepe în acest fel. Dinții de frumusețe îndreptați înspre în față simbolizează partea puternică a individului (aspectul masculin în partea stângă și aspectul  feminin în partea dreaptă) care vine în ajutor,  protejând astfel pe  cei mai slabi. E ca și cum, printr-un reflex de auto-apărare, cu brațele încrucișate, încearcă să se apere de un pericol. Acest tip de poziționare ar trebui să dea de bănuit părinților sau educatorilor  asupra trăirilor copilului și în consecință vor trebui tratate mai serios.
Apariția Dinților de frumusețe reprezintă o transformare majoră. Veți putea remarca în această schimbare imaginea întreagă a ființei care vi se arată pentru prima dată. Profitați și descoperiți cine este cu adevărat copilul dumneavoastră și nu cine ați vrea dumnevoastră să fie!
(Estelle Vereeck, Dent qui pousse, dent qui parle)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu