joi, 3 februarie 2011

Cum să fim sănătoşi fără carne?


De la abandonul cărnii până la alimentaţia hipotoxică

Civilizaţie & Sănătate
Cu mult timp în urmă, cercetători independenţi, medici sau nu, şi-au dat seama de caracterul artificial al modului de viaţă conceput de omul civilizat şi, corelativ, de insuficienţa şi pericolele metodelor terapeutice uzuale, cele de ieri şi cele de azi, metode precare, instabile, glorificate şi descrise rând pe rând.

Toate greşelile noastre fizice şi multe din carenţele noastre morale apar în urma nerespectării legilor naturii, iar singurele remedii autentice sunt cele care ni se oferă în mod spontan: aerul, soarele, apa şi mai ales alimentele simple corespunzând nevoilor reale ale anatomiei şi fizicului nostru. Fiecare dintre aceşti cercetători şi-a elogiat metoda personală, mai mult sau mai puţin diferită de cea a altora. Dar, din acest ansamblu de metode se reliefează idei comune fundamentale care constituie filozofia naturopatică.

Nu se pune problema să întocmim aici un studiu istoric al Naturopatiei. Să reţinem totuşi numele lui Hippocrate şi al lui Pitagora, şi mai aproape de timpurile noastre acele ale Dr-ului Paul Carton şi al Biologului P.V. Marchesseau. Naturopatia implică fundamental necesitatea de pune în practică un mod de viaţă conform cu legile naturii, nu înainte ca acestea să fie bine cunoscute.

Oficial...
Preconceptia generală, clasică, e foarte simplistă în complexitatea sa: omul, spre deosebire de orice alte animale superioare Creaţiei este omnivor, se presupune că ar fi avantajat să mănânce din toate, produse animale, vegetale, minerale, doar cu o singură condiţie, aceste produse să nu conţină otrăvuri violente. Carnea este pusă la loc de cinste ca aliment „nobil”, indispensabil. Deşi pus la-ndoială de numeroase personalităţi ale lumii ştiinţifice (Joyeux, Seignalet...), acest fel de a vedea lucrurile domină încă lumea medicală.

Numeroşi autori naturişti, toţi aceşti adversari ai vieţii artificiale, antinaturale, nu sunt întotdeauna de acord cu anumite puncte pe care le vom detalia în continuare. Dar majoritatea sunt unanimi în eliminarea cărnii din alimentaţie, condamnând formal consumul. Să le examinăm motivele. S-a dezbătut întotdeauna dacă omul provine din Adam şi Eva precum spune tradiţia religioasă sau dacă strămoşul nostru e un antropoid preistoric cum pretinde ştiinţa. Oricare ar fi părerile profesioniste în această privinţă, este evident, perfect şi ştiinţific stabilit faptul că fiziologia şi constituţia noastră anatomică sunt identice cu cele ale maimuţelor mari, cele care sunt esenţial frugivore.
Organele lor digestive, ca şi ale noastre, sunt construite pe un cu totul alt model decât cel al carnivorelor, ierbivorelor şi granivorelor.

În aceste condiţii, de ce şi cum ne-am modificat atât de profund tipul de alimentaţie? Mult timp s-a susţinut ideea că leagănul alimentaţiei este Asia. Pare acum că de fapt era Africa. Nu mai contează aşa mult, dar este sigur că primii oameni au trăit într-o ţară caldă în care hainele erau de prisos şi în care fructele şi seminţele creşteau spontan si în abundenţă.

Dacă e să dăm crezare scripturilor, numai după Potop specia umană dispersată pe pământ a fost singura autorizată să se hrănească din carnea animalelor, deşi textul din Biblie este foarte explicit în acest sens:
„Tot ce mişcă şi are viaţă vă dăruiesc drept hrană: vă dăruiesc toate acestea ca pe iarba verde, dar nu vă hrăniţi din creaturi cu suflet si cu sânge”. (Geneza, Cap. IX, v. 3, r.4).

Nu există în realitate animal cu adevărat omnivor prin natura sa. Acest omnivorism uman nu s-a dezvoltat decât o dată cu descoperirea focului şi implicit a gătitului alimentelor.
Doar prin acest artificiu de preparare complicat de condimentări, sosuri care denaturează gustul, omul civilizat poate consuma carnea animalelor. Omul s-ar fi întors cu mai multă plăcere spre hrana sa originală bazată pe fructe dacă ar fi fost nevoit să consume carne sau peşte crud, fără niciun condiment, aşa cum o fac carnivorele veritabile.

În mod normal, în urma unei încercări de a hrăni un copil cu carne, acesta respinge şi scuipă această hrană care nu este făcută pentru el. Dar încercăm să impresionăm prin forţă, demostrând copilului că este excelentă. Cu sau fără voia lui, acesta înghite.

Există de asemenea o dorinţă de imitaţie, în principiu copilul vede ce e în farfuria părinţilor. Şi, încetul cu încetul, aceast gust îi devine indispensabil, nu numai ca şi aliment, dar şi ca excitant, ca alcoolul şi fumatul.

Vă informăm asupra faptului că o imensă majoritate în cazul afecţiunilor infantile care încep cu enterită şi constipaţie se datorează alimentaţiei carnivore (la care se adaugă consumul permanent de zahăr chimic).

În acest regim alimentar, toţi copiii sunt consideraţi hepatici şi sunt îngrijiţi ca atare, din păcate nu prin corectarea alimentaţiei, ar fi prea simplu, ci prin droguri chimice care nu fac decât să înlocuiască simptomele șI să nu resolve cauzele.

Mulţi oameni nu consumă niciodată carne, având o alimentaţie moderată, foarte disciplinată şi prezintă o rezistenţă pe care falşii carnivori (oamenii) nu o au decât dacă se ajută de artificii ca şi alcoolul, cafeaua, fumatul şi alte droguri.

De altfel, consumul de carne nu a reprezentat vreodată un mijloc de vindecare de boli. Cei ce umplu spitalele, mişună în cabinetele medicilor, nu supravieţuiesc decât înghiţind în permanenţă medicamente, oameni, care la 40 de ani nu mai sunt capabili să mearga 10 kilometri pe munte fără să fie epuizaţi timp de 8 zile, aceştia cu siguranţă nu sunt vegetarieni.

Totuşi, dacă ar fi să credem în prevenirile „dietetice”, zahărul, carnea, vinul zilnic, peştele consumat o dată la doua săptămâni ar trebui să aducă oamenilor atâtea principii preţioase încât ar trebui să fie la adăpost de orice degradare fiziologică. (Dr. Kalmar, loc.cil.)

Prin toxinele pe care le aduc în corp aceste alimente antinaturale, cadaverice, carnea şi peştele crează leziuni cronice de enterită şi colită. Sunt responsabile de cazuri de constipaţie, apendicită, colibacciloză, ca să cităm doar deranjamentele locale cele mai evidente.

Digestia şi mai ales faza sa ultimă are loc în colon fiind acompaniată de fermentaţii. E un fenomen absolut normal, diferit de cel al putrefacţiei produs de protidele de origine animală.

Din contră, alimentaţia vegetală este scutită de aceste putrefacţii şi facilitează funcţionarea normală şi regulată a intestinului.

Printr-o motricitate de calitate pe care vegetarianismul o asigură fibrelor musculare ale intestinului, suprimăm o a treia cauză a putrefacţiei.

A fost demonstrat în numeroase cazuri, atât din punct de vedere teoretic cât şi clinic, că alimentaţia hipotoxică foarte aproape de vegetarianism este alimentaţia normală a omului, aceea care corespunde cu structura sa anatomică şi cu nevoile sale fiziologice.

Carnea, sub toate formele sale, este un aliment toxic şi nu „nobil” sau indispensabil aşa cum se pretinde din motive absolut eronate.

Date fiind evidenţele, teoretic ar părea foarte uşor pentru oamenii de bun simţ să adopte alimentaţia strămoşilor noştri pentru binele organismului. Alimentaţia se bazează pe fructe crude, (uscate iarna), legume verzi, seminţe germinate cu o bază azotată (10-20% din raţie: brânză albă, iaurt, ouă, fructe de mare...), asta face bine corpului nostru, suntem siguri că aşa mergem în întâmpinarea sănătăţii şi a fericirii...

O obiecţie adusă concepţiilor noastre alimentare:

„Poate aveţi dreptate, dar este extrem de greu să poţi urma astfel de principii, şi de altfel ştiinţa medicală modernă ne permite să evităm aceste privări, oferindu-ne remedii de însănătoşire în cazul în care ne îmbolnăvim, continuând să mâncăm şi să bem după plac”.

Doi alţi factori importanţi intră în joc: factorul nervos şi cel psihologic. Din punct de vedere strict nervos am menţionat deja că alimentul aduce în organism, pe lângă materiale nutritive, un element de excitaţie vitală.

Ori, organismele noastre sunt obişnuite în mod normal  cu excitanţi violenţi, exageraţi, provocaţi de către carne, mirodenii, vin. Suprimarea radicală a acestor excitanţi toxici poate provoca scăderi de tonus, câteodată lesinuri.

Din punct de vedere psihic, un „vegetarian”, un abstinent de toxine trăieşte cumva marginalizat de societate, considerat curios anormal. Totuşi, câţiva îl invidiază, aceia care au înţeles avantajele metodelor noastre, dar le lipseşte curajul pentru a le pune în practică.
E nevoie de o experienţă imparţială destul de îndelungată pentru a exersa o convingere absolută şi definitivă.

(Articol preluat din "Le Vitaliste" nr. 949, publicație oficială a Federației Europene de Naturopatie Vitalistă ale cărei baze au fost puse de Biologul P.V. Marchesseau)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu