Cariile în dentiția de lapte

Dinții de lapte ne povestesc despre…

Copilul insuficient individualizat dezvoltă carii ca reacție a relelor inconștiente pe care le percepe la părinții săi. Totuși, e posibil să oferim câteva chei de interpretare a neajunsurilor frecvente.

Așa-zisele carii de biberon

Leziunile se dezvoltă la baza dinților din față (incisivi și canini de sus și de jos). Copilul distruge în acest fel bariera care îl separă de mama sa. Își manifestă în acest fel dorința de a regăsi comfortul stadiului precedent (alăptarea la sân sau biberon). Trăiește un gol afectiv (mamă prea puțin prezentă, fizic sau/și emoțional sau venirea pe lume a unui alt copil în familie).

Carii multiple și generalizate care distrug ansamblul dentiției de lapte

Acestea traduc două tendințe opuse.

1. fie o dorință distructivă de a nu mai exista și de a se întoarce la stadiul de sugar în fuziune completă cu mama, relevând o nesiguranță profundă a copilului, o lipsă majoră de afectivitate și confort material. Reîntoarcerea în pântecul mamei reprezintă pentru el singura cale de supraviețuire. În acest caz va exista refuzul sau imposibilitatea de a crește.
2. fie dorința de a crește, de a se debarasa prematur de moștenirea părintească reprezentată de dentiția de lapte.

Poziționarea cariilor

Înainte de vârsta de șase ani, copilul nu este capabil să facă diferența între dreapta și stânga. Cariile se dezvoltă adesea într-o manieră simetrică. În cadrul dentiției de lapte (până la apariția primului molar permanent), nu vom ține seama de dreapta sau stânga, ci doar de noțiunea de sus și jos.

Maxilar superior: probleme legate de tată.

Maxilar inferior: probleme legate de mamă.

Incisiv central

Sentiment de respingere: „Tata sau/și mama nu mă acceptă. Nu am dreptul să exist”.

Exemplu: un copil care nu se simte dorit, care se simte în plus.

Incisiv lateral

Sentiment de abandon: „Nu sunt iubit”

Exemplu: sosirea pe lume al unui alt copil în famile, care concurează în relația lui cu mama și/sau tata.

Canin

Neajuns în ceea ce privește integritatea fizică sau teritorială: „mă aflu în pericol, nu pot să mă apăr”.

Exemplu: un copil obligat să-și împartă camera sau  a cărui cameră e folosită în același timp ca birou, etc. Copil care suportă agresiuni sau violențe din partea unui frate mai mare, gelos, de exemplu.

Primul molar

Sentiment de rușine, problemă legată de controlul sfincterelor ca urmare a însușirii simțului curățeniei: „sunt murdar”.

Exemplu: un copil pe care l-am învinovățit pentru că „făcea pe el”, copil constrâns să devină curat.

Al doilea molar

Sentiment de nedreptățire în comparația sa cu alții: „nu sunt tratat după cum merit, Tata sau/și mama nu e dre(a)pt(ă) cu mine”.

Exemplu: un copil care se simte în inferioritate în comparație cu un frate sau cu o soră, care estimează ca celălalt e cel favorizat.

Anumiți părinți neglijează îngrijirea dinților de lapte sub pretextul că aceștia sunt oricum destinați să cadă. E o greșeală. Pe lângă rolul acestora în masticație și fonetică, dinții de lapte stimulează prin prezență dezvoltarea osoasă și asigură (ca și dinții permanenți) sprijinul maxilarelor. Orice pierdere prematură a unui dinte de lapte (prin extracție sau degradare majoră) antrenează o reducere a locului la nivelul maxilarului care compromite erupția corectă a dintelui permanent. Astfel, de fiecare dată posibil, vom îngriji dinții de lapte. Preventiv, părinții se vor ocupa de periaj imediat ce dinții au apărut (cu ajutorul degetarelor specifice, periilor moi, adaptate guriței copilului, fără pastă de dinți).

(Estelle Vereeck, Dente qui pousse, dent qui parle)

După această scurta prezentare generală, voi încerca să traduc pas cu pas dentiția definitivă pe perechi. (acest lucru ar presupune o discuție în cadrul fiecărei perechi de dinți în parte despre poziționările greșite, carii, lipsa dintelui respectiv, remarci, sfaturi).

J